7325 Responseshttp://www.hashas.ro/ia-ne-premiul-neneconcurs/Ia-ne+premiul%2C+nene.Concurs...2009-10-06+10%3A56%3A09sharku to “Ia-ne premiul, nene.Concurs…”

• iacob laura October 7, 2009 Reply to

  Am pornit si eu ca si tine intr-o excursie prin muntii Apuseni. Ma gandeam sa merg pe la pestera Scarisoara ca auzisem de mult de ea si eram curioasa. Cum nu am mai fost niciodata prin zonele acelea am luat-o din om in om pana am ajuns la poalele muntilor unde se presupunea ca ar fi pestera. Era in jurul orei 4 dupamasa si am zis sa intrebam pe cineva ca deja era tarziu. Niste dragi tineri care tocmai coborau de pe munte ne-au spus ca trebuie sa urcam cam jumatate de ora si ajungem. Am socotit noi si am zis ca mergem daca e asa aproape si ca nu are rost sa mai luam apa si mancare. Si asa ne intorceam repede….
  Am mers o jumatate de ora, peisajul fiind feeric….o ora , peisajul devenea putin aglomerat, 2 ore si deja se auzeau animalele salbatice din padure, 3 ore si am ajuns intr-o zona uitata de lume unde nu nm-ar fi mirat sa fie lupi,4 ore si deja ne auzem proprii pasi si nici urma de vietate in jur.
  Din reflex am luat un par in mana inaintand prin niste vai…
  Dupa 4 ore jumatate prin padurile salbatice ale Romaniei am ajuns la pestera unde am aflat ca de fapt ala era un drum pentru cei care vor sa merga pe munte.
  In fine atunci nu am realizat dar acum imi dau seama ca eram in mijlocul unei salbaticii unde daca ne ataca ceva nu aveam vreo sansa sa mai fim gasiti.
  Deci multumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a indrumat spre iesirea de pe acele meleaguri.

• Stoian Horia October 7, 2009 Reply to

  Eram ca multi altii intr-o noapte cand era “Ziua Portilor Deschise” la muzeele din capitala cu un prieten de-al meu Petre. E cam amuzanta intamplarea din seara aceea, cel putin pentru noi doi care nu mai facusem asta pana acum. So… dupa ce am vizitat mai multe muzee ne decidem noi sa mergem la inca doua si dupaia acasa. In drum spre muzeul national de istorie… cred ca era, trecem noi pe langga hotelul Novotel. Nu observasem multimea de oameni care era la balcon dar colegul meu ia vazut ) si imi spune ceva de genu: “Hey, ia uite mai cata lume e acolo ” la care eu “…a….da…:)) so? …:))?” – “So… hai si noi sa vedem ce e acolo ”. Ma rog… nu stiu cum am facut dar ma convins sa intram in hotel:)) desi nu era in plan. Intram noi acolo, eu eram imbracat intr-o camasa neagra si blugi tot negri ca na… am zis sa arat si eu frumos la muzee ) iar el… in fine… ) intr-un tricou si niste pantaloni trei sferturi. Dar avea un aparat foto la gat (pentru poze in muzee)care sa dovedit a fi de mare folos mai incolo ). Intram noi doi in hotel, se uita cam ciudat lumea la noi ) fiinde mai dezorientati ca nu stiam pe unde sa o luam si ce sa zicem… si vedem scarile care duceau la balcon unde si vroiam sa ajungem sa vedem ce era cu multimea aia de oameni ). Urcam scarile =)) mergem pe balcon, toata lumea imbracata elegant, la costum, toata lumea vorbind intre ei… ne intoarcem si vedem mireasa … Nimerisem la o DITA mai nunta =)) neinvitati ne nimic =)). Petre spune dupa vre-o 5 minute in care statusem degeaba… “…mai hai sa plecam ” eu: “mai…:| m-ai adus aicea…RAMANEM ” ) Desi nimeni nu ne prea observasera… la cata lume era…. probabil pentru ca eu eram imbracat “ca de ocazie” si Petre avand aparatul foto… au zis ca e fotograf ceva ) iar eu un invitat de-al unui invitat de-al miresei =)). Stam noi ce stam…vedem o fata superb imbracata intr-o rochie rosie :X nici unul dintre noi neavand curajul sa intram in vorba cu ea… colegul se hotaraste sa plece. El pleaca… eu decid sa raman spunandu-i inca o data ca daca m-a adus aicea…ramanem ). Pleaca si chiar inainte sa coboare scarile se uita in urma si ma vede pe mine intrand in vorba cu unu de la nunta umpic matol =)) si vine inapoi ) Nu stiu cum s-a facut dar cred ca intrasem in vorba cu betivul nuntii =)) Vorbim noi ce vorbim ne inebuneste capul cu o formatie de care nu mai auzisem… Dopcick Murphis sau ceva in genu… nici eu nu mai stiu )(aflam noi mai tarziu de pe net ca astia canta muzica de betie…)…asa se explica de ce ne-a recomandat-o…era spart ) Asa… si dupa vre-o 30 de minute de vorba cu el…ne intreaba: “Da voi cine sunteti? ” … eu…:”…:-s…invitatii surpriza? ”… In sinea noastra muream de ras de toata faza asta ) Si ca sa scurtez povestea ) colegul meu Petre se hotaraste sa plece pana la urma dupa ce se ametise umpic si sparse un pahar de vin ), eu raman si ma rog… ma baga tipul asta in restaurant … “Sala Micul Paris” ii zicea ) era frumoasa ce sa zic :X ma pun la masa cu el… imi dau aia sa mananc sa beau =)) Vine la un moment dat mirele la mine si zice… (eu credeam ca ma da afara)… si zice: ” Uite ce e scuza-ma ca nu am avut timp sa ma ocup si de tine, dar daca mai vrei mancare si bautura este acolo” =)) Deci a venit mirele la mine pe care nu-l cunoscusem si si-a cerut scuze ca nu a avut timp sa se ocupe de mine? Eh… e ceva si asta =)) Din pacate nu am mai stat la tort ca imi era si mie somn si am vrut sa merg acasa ) Dar una peste alta a fost o intamplare…un eveniment neasteptat =)) ceva unic zic eu…pornind sa vizitam muzeele din Bucuresti am nimerit la o dita mai nunta unde ni sa dat mancare si bautura ) “invitatii surpriza”, noroc si cu hainele care se potriveau ) si aparatul colegului care l-a facut indirect fotograf acolo desi nimeni nu la vazut facand vre-o poza ) Intr-un cuvant: EPIC

• cioaca paula October 7, 2009 Reply to

  Acum un an jumatate aproximativ am traiat cea mai inspaimantatoare aventura din viata mea,nu stiu cum as putea s’o descriu astfel incat sa redea exact ceea ce am simtit pe pielea mea…insa am sa incerc.Iarna am plecat cu niste prieteni intr’o tabara la munte,prin zona Bucegi,superba zona,te simti ca in povesti cum pasesti pe zapada aceea imaculata si respiri aerul inconfundabil de curat de munte!Tabara noastra era asezata undeva la 4.000 m altitudine pe un platou din piatra acoperita cu gheata,vremea de afara era neastamparata,ningea si viscolea aproape in permanenta.Nu prea aveam ce face inauntru,decat sa ne uitam la televizor si sa jucam carti.Ai mei prieteni au avut o idee absolut neinspirata..sa incercam sa urcam si mai sus pe masiv,numai putini din noi fiind mai experti,daca putem spune si asa in catarat..nu aveam nici unul echipament profesionist la noi..insa curiozitatea si plictiseala ne’au impins catre o noua provocare.Drumul de intoarcere a fost foarte periculos si plin de peripetii.Aveam fiecare cate un rucsac destul de greu in spate ce cantarea kilograme bune,fiindu’ne foarte incmod la coborare. O prietena a avut ghionionul sa’si luxeze piciorul intr’o rapa mica,a fost neatenta crezand ca este un urs prin preajma noastra,ea fiind destul de fricoasa,asa ca ne’am oprit si ne’am gandit ca ar fi bine sa facem o mica pauza,dar nu foarte mare fiind,eram aproape pe inserate…O avalansa puternica ne’a stricat pauza,am simtit o puternica miscare,totul tremura in jurul nostru si venea din varful masivului bulgari mari de zapada,am avut noroc ca nu a fost o avalansa mult mai puternica,a durat cateva secunde,care puteau fi fatale..eram ingroziti si nu stiam cum sa ajungem mai repede in tabara,la jumatatea drumului,am fost opriti si escortati de politie.Nu as mai repeta figura,am ramas destul de marcata de acest episod,acum imi vine sa zambesc,dar atunci mai aveam putin si ne spuneam rugaciunea:D

• ovidiu October 8, 2009 Reply to

  eu si inca 5 prieteni,mergem la munte,in Vatra Dornei…tren,trezit dimineata,morocanosi,somnorosi..in fine.Ne urcam in tren,trec vreo 4 ore…in sfarsit ajungem,ne cazam in cabana…mancam ceva,si iesim la “hoinarit” era pe la ora 15…plecam pe jos si ajungem la telescaun,urcam sus,si incepem sa umblam de nebuni pe munte,prin padure,pe poteci,pe drum,prin boscheti si se face ora 19…:) si ne trezim ca ar trebui sa ne intoarcem,dar intoarce-te daca mai stii in ce directie…nu aveam busola,nu aveam numar de salvamont,nu aveam experienta cu muntele,nimic…in plus ca incepea sa se intunece…ce sa facem,mergem noi in cerc vreo ora,dupa care am zis sa ramanem peste noapte in padure si sa porniom a doua zi dimineata inapoi ca daca vom merge noaptea,cine stie pe unde ajungem…hm

  am gasit prin padure o casuta…nuj cum sa-i zic…probabil era pt depozitatul fanului,nu stiu,ceva de genul unui hambar…ca avea iarba cosita si uscata pe jos..am intrat acolo,ne-am lasat rucsacii,am mancat ce mai aveam prin ei,eu aveam 2 mere si o nuga, si ce am mai adunat de la restu si am impartit,ne-am potolit foamea.Deh,era deja potolita din cauza fricii:)) si ce sa facem,am zis ca ne plictisim pana adormim…si am iesit afara,am adunat niste brad uscat,iarba si am facut un ditamai focul de tabara de se luminau brazii din jurul nostru ) si cum mai aveam o sticluta de votca,sa vezi ce taraboi a iesit ) cantam fiecare in limba lui,saream peste foc,ne tavaleam,inventam tot felul de jocuri…bineinteles ca ne-am ales si cu zgarieturi,pantaloni arsi sau murdari,nici nu mai zic…intr-un final pe la 11 seara am adormit,dar nu inainte de a pune telefonul sa sune pot a doua zi la ora 8 )…in fine,am dormit cum am dormit pe iarba aia,de ne-a gasit dimineatza ghemuiti covrig,aveam iarba in cap,vai de capul nostru…dupa vreo juma de ora de indemnari,unu catre celalalt sa ne trezim,ne-am luat “catrafusele” si am plecat…am mers pe o poteca pana am dat de un drum care parea cat de cat ca era folosit recent si am mers pe el…dupa vreo 2 ore am ajuns la o cabana,nu mai tin minte cum se numea..ceva gen Ursu parca…in fine..si cand ne-a vazut o batranica de acolo in ce hal aratam,mai mai sa-si puna mainile in cap ) ne-a dat cate un ceai cald si paine cu dulceata de zmeura…ahh,cel mai gustos mic dejun de pana atunci a fost:) si ne-a dat un nr de taxi sa coboram pana la strada…am dat la taxi 20 lei,dar bine ca am ajuns…

• admin October 8, 2009 Reply to

  foarte foarte faine povestile voastre!

• Postolache Radu October 9, 2009 Reply to

  Totul se intampla intr-o zi de vara, cand eu cu verii mei ne-am hotarat sa mergem intr-o gradina relativ parasita, sa luam mere varatice (fiind singurul copac din zona). Stiind ca nu sta nimeni pe acolo ne-am dus noi linistiti, am sarit gardul si hop direct in copac sa ne linistim pofta. Stam noi linistiti timp de vre-o 30 de minute cand hop de dupa poarta, apare proprietarul gradinii, care cred ca s-a saturat sa ii vandalizam gradina si a zis sa isi faca singur dreptate. Noi fiind vre-o 7 la numar, nu ne-am facut probleme, zicand intre noi ca nu are ce sa faca un om contra 7. Problema este ca omul avea un mic avantaj fata de noi, si anume o pusca cu teava dubla (si mai rau e ca avea si cartuse pe teava). Nici bine nu am vazut pusca, ca am sarit toti din copac si dai viteza. Fugim noi prin gradina omului catre gard sa il sarim si sa ne vedem noi de viata, cand auzim din spate strigan de 3 ori acelasi lucru “STAI CA TRAG”. D-apoi cine sa il mai bage in seama, noi ne-am continuat fuga, si nici bine nu terminase de strigat a treia oara, ca am auzit cum si-a descarcat arma de 2 ori. Eu personal m-am oprit vre-o 5 secunde sa vad daca sunt toti si daca inca mai fug, cand am vazut ca ei sunt deja toti in fata mea, mi-am continuat si eu fuga. In cele din urma sarim gardul, si fugim printre vii, reusind in cele din urma sa scapam de nebun. Cand stateam noi si ne trageam sufletul, simteam eu cum ma deranjeaza ceva la picior. Ma uit cu atentie si ce sa vad, pantalonul de fas pe care il aveam era gaurit in 5 locuri, si 2 zgarieturi pe picior, atunci realizand ca nebunul nu a tras focuri de avertisment, el trasese dupa noi, norocul nostru e ca ala nu stia sa traga prea bine si am scapat toti doar cu o sperietura buna, si eu cu cateva rani minore.

• Aventurierul | eCocalar - Di tãti pentru toti October 9, 2009 Reply to

  [...] si viata voastra este plina de aventuri care se termina cu bine Hashas.ro va asteapta sa le povestiti si sa participati la concursul de pe blogul lor ? Categories: [...]

• Bogdan October 9, 2009 Reply to

  Acum câteva zile am povestit la mine pe blog cum a fost prima data, mie mi se pare ca asta a fost cea mai tare fiind si prima.
  http://nonebogdan.info/de-ale-mele/cand-am-fumat-iarba-prima-data/#more-337

• andrei October 9, 2009 Reply to

  RE: cioaca paula
  “Tabara noastra era asezata undeva la 4.000 m altitudine ” din cunostiintele mele de geografie in Romania altitudinea maxima e de 2.544 m in Moldoveanu .

• alex October 9, 2009 Reply to

  Am de comentat ceva cu privire la afirmatia Paulei Cioaca despre “tabara la munte,prin zona Bucegi… asezata undeva la 4.000 m altitudine”. La noi in tara nu exista munte cu altitudinea de 4.000m. Dar in viata nu trebuie sa stii sa citesti si sa intelegi, trebuie doar sa stii sa scrii prostii.

• Manu October 9, 2009 Reply to

  Vă voi spune o poveste la viitor.

  Cică este un concurs pe un blog şi un tip Manu va participa şi el. Concurusl acela constă în a spune o poveste foarte mişto pentru care vei fi premiat cu 2 acadele sau îngrăşământ natural pentru plante ( bălegar ) sau marele premiu un cupon la “Casa Grădinarului”. Trecând peste detalii protagonistul îşi scrise povestea pe acel blog, povestea va fi selectată printre finalişti şi va fi aleasă ca fiind cea mai mişto. După ce Manu îşi va ridica coletul cu acadele căntarind cca. 800mg va merge acasă şi le va împarţi cu cine apucă. Manu se va simţi foarte bine din cauză că nu va căştiga acel cupon sau acel îngraşământ.
  The end.

• gui October 9, 2009 Reply to

  ummm una din aventurile cu care imi amintesc cu drag s-a intamplat anul trecut.
  am niste prieteni buni(sot si sotie) in brasov( eu fiind din ploiesti) si am decis sa merg la ei toate bune si frumoase ca sa mai scutesc niste bani mi-am luat bilete de tren cu ajutorul cupoanelor de student ale surorii mele la dus( eu fiind pe atunci inca elev) n-am avut nici o gara in a prezenta biletul supracontrolului. ma rog toate bune si frumoase in brasov una din cele mai faine vacante din viata mea, dar la intors singurul tren mai acceptabil era un tren ic international, nu prea mai aveam bani cv in jur de 70 de roni m-a costat vreo 30 de roni biletul cu ajutorul cupoanelor tin a reaminti ).
  totul ok m-am asezat langa o gagica buna rau si ma dadeam la glume cu ea, totul pana cand a venit controlul.. ii prezint biletul el imi cere cupoanele ii zic pai sunt in rucsac ca si supracontrolului la dus, pai arata-le, ok zic eu, ma fac ca ma scotocesc p-acolo si zic ca nu le gasesc , el insistent(vorbind intr-o romana stricata) hai cauta si in punga aia acolo( punga cu lenjeria intima murdara..) si uite asa am scos eu chilotii si sosetele folosite de fata cu bunaciunea aia,, controlorul se grabea si a plecat zicandu-mi ca pana in predeal trebuie sa prezint cupoanele sau platesc dublul biletului intreg pe loc in jur de 120 ron.. sau 700 ron amenda acasa mi-a picat fata, ma duc la baie scot cupoanele le bag in adidas, si imi fac tupeu sa ma duc la control sa vad daca merge sa dau cv, incerc, dar evident nu-mi reuseste omul simtindu-se ofensat ca am incercat sa-i dau spaga( ai sa-mi bag pula imi zic) ajunge trenul in predeal incerc sa cobor pe peron era politia feroviara ce vorbea cu controlorul, pfff, ce pana mea sa fac, am deschis usa de pe cealalta parte a trenului am sarit gardul dintre linii si am coborat in pasajul de trecere de acolo asteptand sa plece trenul, a plecat trenul ma duc in gara sa ma uit daca mai vine un tren cv , imi ajungeau banii pana si pt un rapid..era in jur de 20:30 ceasul, singurul tren disponibil era un personal la 11:30, tineti cont ca era toamna si era destul de frig afara…zic no way jose.. ma duc spre microbuze era microbuzul ce ducea spre brasov doar il intreb pe sofer daca vine si ala ce duce spre ploiesti el zice da asteapta vreo 15 min trebuie sa vina eu ok.. stau 30 nu vine, imi bag picioarele si zic las ca ma duc la ia-ma nene stau eu ce stau opreste un nene dar mergea pana la azuga, dupa vreo 3 minute ma vede un tirist oprit si ma intreaba incotro la care eu pai ploiesti, la care el ok hai cu mine eu merg la bucuresti, pff eram salvat credeam eu.. ma rog discutam noi pe drum si am descoperit pe campul dintre comarnic si campina ca eu de fapt faceam glume pe seama bucurestenilor, soferul fiind din bucuresti.. in momentul ala mi-am inchis gura si pana cand m-am despartit de el n-am mai zis nici o vorba… inainte sa intre pe soseaua de centura omul ma intreaba te las aici( la care nu ma lasi in partea cealalta ( nearealizand ca acolo aveam un mijloc de transport in comun pe care il puteam lua sau eventual un taxi iar in cealalta parte nu) ok.. ajung in barcanesti ii las omului 10 roni pt drum ii multumesc mult si realizez ca am de mers vreo 10 km pe jos pana acasa( se facuse deja vreo 12 si .. nah am stat mai mult pe soseaua de centura decat pe tot drumul pana acolo). merg vreo 50 si mai tineam si mana intinsa la ia-ma nene ca deh poate pica cv se opreste o gagica cu un tico pfoai ce noroc pe capul meu credeam.. ma aproprii de masina tipa vorbea la telefon, trag de usa din fata, era blocata, ma uit in jos pe scaun erau niste acte, imi zic ba poate a blocat in fata si e deschis in spate..trag de usa din spate si trag se zgaltanea masina( deh e tico) se uita tipa speriata in spate eu ii fac semn din deget daca ma ia, la care ea super speriata misca din toate membrele posibile ca nu si pleaca de pe loc cu scart )
  In momentul ala chiar numai d-zeu stie ce a fost la gura mea, dar dupa nici 2 minute m-a luat un nene cu o dacioara ce scartia peste tot nici centura nu avea, omul se ducea la munca, m-a lasat in centru la vreo 2 min de casa mea si nici n-a vrut sa-mi ia nici un ban..
  Asta e doar una din intamplarile tragico-comice pe care le-am avut dar n-am sa uit in viata mea ce speriata era tipa aia, parca l-ar fi vazut pe dracu ))

• gui October 9, 2009 Reply to

  @ cioaca paula: fara suparare dar unde sunt in bucegi locuri la aprox 4000 de metri altitudine, sau rectific unde in tara?

• Satu Mare October 9, 2009 Reply to

  Am dormit razamat de un stalp in Costinesti

• Maryo October 10, 2009 Reply to

  Se face ca dupa cateva beri baute impreuna cu inca 2 prieteni ne-am hotarat sa ne razbunam pe alt prieten care ne-a pacalit rau de tot cu mai mult timp in urma.Si nu mai stam mult pe ganduri ,ca unul dintre prieteni se imbraca in arab isi pune barba ,ce mai arata exact ca un taliban , nu terorist arab ,arab din acela bogat:)),si umplem un diplomat de piele din acela cu cutite si linguri cu cartofi,ceapa si hartie igienica.Si il sun pe prietenul pe care vroiam sa ne razbunam si ii zic:-Ba..Hai ca am un pont tare,auzi a a venit aici la bar un arab plin de bani ,zice ca vrea sa cumpere pamanturi,am vazut ca are un diplomat plin de bani,noi ne-am hotrat sa-l ajutam pe aici si acum sta si bea si el cu noi la masa.Tu vi te asezi la alta masa si cand iti fac eu semn tu ,ai luat diplomatu’ cu bani si ai plecat.oke!!!Asta era super entuziasmat cand a auzit ,a ajuns repede din oras in satul unde eram noi la bar.Se face si el ca bea o bere,se face ca nu ne cunoaste ,joaca un biliard.Dar nu putea sa faca nimic pt ca arabul tot avea grija de geanta…Intr-un moment ii fac semn si o i-a si se urca repede in masina si fuge ,de ii scartiiau rotile la masina…arabul iese dupa el tot gesticuland…Asta baga viteza fuge cativa kilometri cand de curiozitate deschide diplomatul cand ce sa vezi 3 cepe 4cartofi si multa hartie igienica…Se intoarce inapoi la bar unde noi ”faceam pe noi de ras” .cand il vedem ca vine si cu spoilerul de la masina in porbagaj nu ne mai putem opri din ras:))La la viteza pe care a avut-o cand a trecut peste un rambleu de cale ferata ”sau cum so numi” ia cazut spoileru si la luat cand a venit inapoi.atunci am ras cel mai mult de era sa fac pe mine de ras….

• Maryo October 10, 2009 Reply to

  Am niste prieteni mai nebuni….cu care in vacanta de vara faceam o multime de prosti.Stateam toata vara la bunici,,,era beton sambata la discoteca si de la o vreme se terminau bani….ajungeam sa nu mai avem ce manca….bunici nu mia aveau gaini,cam tot la doua zile ,seara noi faceam cate un pui mai gras in cuptor…Cum nu aveam ce manca intr-o seara ,prin august,ce ne gandim noi,sa mergem sa furam o gaina.Stam sa se faca mai intuneric,si prin gradini intram in curte la cineva unde stiam ca erau multe gaini….Tot controlam in cotetul cu gaini sa gasim o gaina mai mare cand din casa iese pe scari o batrana si striga:–Cine e acolo? un prieten mai dilau raspunde pe un glas mai subtire:–Sunte noi gainile!!Cand l-am auzit pe asta ne-am spart toti in ras pe acolo.Radeam cu lacrimi.Si baba a deschis lumina si nea vazut a venit la noi cu o bota si noi nu o bagam in seama ca nu mai puteam de ras…a iesit pe poarta din fata,ca si cum nu s-ar fi inyamplat nimic,de parca nu ami fi fost la ”furta” .A doua zi am fost chemati la politie pe motiv ca am deranjatao pe baba si ne-am imbatat la ea in curte si am facut galagie si radeam ca porci si i-am furat ouale…asa scria in declaratia ei..ca cica nu avea oua deloc cand colo pe noi nu ne interesau ouale ei..Ca sa nu ne amendeze seful de post nea pus vreo 5 zile sa lucram la el acasa..am lucrat in gradina,ii spalam masinile,si ne facea sclavi.Ne-am primit pedeapsa dar a fost o intamplare haioasa.:-d

• alina cojocaru October 11, 2009 Reply to

  Era vara si imi luasem concediu. Cum tocmai ne renovasem casa, eu si sotul meu nu aveam destui bani pentru o vacanta prea extravaganta. Eram chiar lefteri, dar am imprumutat niste bani de la o prietena si am inchiriat o cabanuta in muntii Bucegi, unde urma sa stam o saptamana. Cabana ne-o inchiriase fratele unui coleg de-al sotului meu, noi i-am dat banii, iar el ne-a dat cheia. Pretul era acceptabil, adica nu era nici scump, nici prea ieftin, sa ne fi gandit ca o sa dam peste o cociaba(si aveam incredere in proprietar). Bucurosi, ne-am urcat toti in masina(eu, sotul meu, fiica mea care pe atunci avea 6 ani si Max, fostul meu catelus ciobanesc) si am pornit. Urcam cu masina prin munti tot mai sus, pana cand asfaltul s-a terminat si am luat-o pe o carare pentru carute(pentru carute deoarece ducea intr-un sat uitat de lume, care nu avea nici macar indicatorul cu numele), pana cand nu am mai avut pe unde sa mergem cu masina. Dar de acolo la 5 minute de urcat se afla cabana noastra mult visata. Era o casuta de lemn cu 2 camere mici, un fel de bucatarie, un wc de toata mila si o terasa care era mai mult cerdac, dar era in mijlocul naturii, era liniste, era frumos si Maria(fiica mea), avea ocupatie(era si un leagan pe acolo). Primele 3 seri a fost bine, a fost perfect. Reusisem sa o convingem pe Maria a doarma singura intr-o camera(nu doarme singura decat in camera ei) si am trait fara televizor, fara ziar, fara vecini enervanti. Max era cel mai fericit, cred ca simtise chemarea naturii. Toate astea pana in cea de-a 4-a noapte. Facuseram gratar din nou, si toate oasele au ajuns la Max, care se saturase deja si nu le-a mai mancat. Nu si-a dat seama ca avea sa-i fie fatal. Eu si sotul meu dormeam dusi, ca in fiecare noapte de pana atunci(cred ca de la aerul de munte). Cand visam mai frumos, a venit Maria sa ne spuna ca ea nu mai poate sa doarma singura si ne-am gandit s-o lasam sa doarma cu noi in noaptea aia. Ma cuprinsese o toropeala placuta, si atipisem, cand l-am auzit pe Max latrand, numai ca nu in cabana, unde il lasasem, ci afara. M-am ridicat din pat putin speriata, si l-am intrebat pe sotul meu daca nu cumva el ii daduse drumul afara, dar Maria imi spuse ca ea a fost. M-am dus sa il chem inapoi in casa, dar il strigam degeaba, latra in continuare ca turbat. Desi luna lumina destul de tare, mai departe de vreo 10 metri nu vedeam nimic, si nu aveam de unde sa-mi dau seama ca prostutul meu catelus latra la un ursulet care coborase din padure atras de mirosul gratarului. Aveam o usoara banuiala, dar nu o luam in seama pentru ca sunt mai fricoasa de felul meu si m-am obisnuit sa-mi ignor frica si in fond putea latra si la o cartita. Ursuletulera defapt un ditamai ursul. Eu inca nu reuseam sa deslusesc zgomotele facute de urs, din cauza lui Max, dar apoi am inceput sa aud cum mormaie(se auzea foarte indepartat). Atunci mi-am dat seama imediat ce era si mi-a sarit inima din piept. Am vrut sa ma duc sa-l iau de zgarda pe Max si sa-l trag in cabana(era la vreo 3 m de mine), dar prostul s-a indepartat si mai mult pana cand nu l-am mai vazut din cauza intunericului. Am fugit repede in casa si i-am spus sotului meu. La inceput a ras, dar cand a vazut cat de speriata eram, m-a crezut. Si Maria m-a crezut si s-a pus pe un plans infernal ca nu-l mai auzeam nici pe Max, nici nimic. Cu o lanterna am incercat sa vad ce este afara, dar cum nu aveam curaj sa ies si abea scoteam capul pe usa, n-am vazut nimic.Am incercat sa strig dupa Max, dar nici nu cred ca ma auzea. Ne-am zis ca in casa suntem cat de cat in siguranta. Nu vroiam sa-l pierdem pe Max, insa nu puteam face nimic, decat sa-l chemam. Am linistit-o pe Maria si am stat unul langa altul vreo 30 de secunde cu urechile ciulite si
  uitandu-ne pe geam(desi nu se vedea nimic), pana cand ursul a inceput sa se auda cam de la ceeasi distanta de la care se auzea latratul lui Max. Apoi s-a auzit un schelalait care mi-a strafulgerat inima, dar nu aveam ce face, catelul meu s-a bagat singur in gura ursului. Maria se puse iar pe plans. Lupta dintre urs si caine se terminase deja, si speram ca acum va pleca, dar si-a continuat drumul pana la cabana si a inceput sa-i dea tarcoale. Tremurau si chilotii pe noi. Cocioaba nu ni se mai parea atat de sigura si nu aveam pod sau pivnita unde sa ne refugiem. Nu puteam sa o oprim din plans pe Maria, chiar daca ii explicam ca zgomotul il atragea pe urs(la cat de puternic era, ar fi trebuit sa-l sperie). Ursul tot nu pleca si parea din ce in ce mai nervos. Am vrut sa sunam undeva, dar pana cand ar fi ajuns dura prea mult. Ne-am gandit ca poate este vreo pusca prin cabana, chiar daca proprietarul nu ne spusese nimic, si ne-am pus pe cautat. Nu a fost greu sa o gasim. Era chiar in camera in care dormea Maria, in sertarul de jos al sifonierului si noi habar n-aveam. Mai era si incarcata. Noroc ca Maria a avut alta ocupatie decat sa cotrobaie prin dulapuri, si noroc ca sotul meu mai fusese la vanatoare ocazional si stia cum sa foloseasca o pusca cu doua tevi.
  Ursul era la vreo 5 m de cabana. Am deschis geamul in cea mai perfecta liniste, si sotul meu a tras de doua ori. Ursul a plecat si noi am stat de veghe pana dimineata, cand am avut curaj sa iesim. Nu erau urme de sange decat in locul in care ursul s-a intalnit cu Max, si acesta era destul de departe de locul in care se afla ursul in momentul in care a fost impuscat, deci sotul meu reusise sa nu nimereasca de la 5 m distanta. Acum spune ca nu l-a tintit pentru ca a vrut doar sa-l sperie, dar nu-l crede nici Maria. Ne-am luat lucrurile in cea mai mare graba si ne-am carat, si de atunci n-am mai mers la munte decat la cabane cu trei etaje.

• tedi October 12, 2009 Reply to

  într-o zi frumoasă de vară, când dormeam (în jur de ora 12) m-a sunat un număr de fix. Am răspuns. Ei cică erau de la poliţie, dar eu nu i-am crezut, aşa că mi-am băgat şi mi-am scos în toată naţia lor. Peste o jumate de oră am auzit urletu’ speriat a lu’ mama: “tediiiiii coboară că te caută poliţia!!”. Suspectă de trafic şi consum cum eram, am mers la secţie. Gaborii tot încercau să mă tragă de limbă. M-au tras de cur până la urmă (metaforic vorbind) şi n-au scos nimic de la mine. Nici probe nu s-au strâns.
  Da’ am scăpat, ce pana mea.
  P.S: sunt fată. Şi aveam 15 ani atunci. heh.
  Menţionez că odată am intrat în comă alcoolică şi că odată m-am combinat cu un dealer care avea de două ori vârsta mea. Şi am ieşit cu bine de fiecare dată. Acum primeeeesc premiul? Primeeeeeeesc?

• cioaca paula October 12, 2009 Reply to

  Sincer..nu le am cu cifrele,nu am fost foarte atenta la mica greseala cu 4.000:)) oricum,la ceea ce am trait,vreau sa uit cat mai repede absolut toata povestea:))

• cioaca paula October 12, 2009 Reply to

  Si nu mai fiti rai;) cu totii gresim,ok? si fara comentarii rautacioase,nu vrem sa stricam concursul ok?:)

• gui October 14, 2009 Reply to

  )) @ tedi chiar trebuie sa povestesc misto-uri facute la adresa politiei de catre niste amici de-ai mei )), neah nu pot pt ca nu pot zice contextul in care s-a intamplat damn it…pana atunci pustoaico, asteapta sa ai 18 ani si apoi participa la concursuri de gen:P

• tedi October 18, 2009 Reply to

  dar vreaaaaaaaaau premiul! nu este corect.

• emi October 19, 2009 Reply to

  am fost la mare de 1 mai timp de 3 zile si nu tin minte nimic, doar ce mi-au povestit altii

• MiF October 19, 2009 Reply to

  Toti vrem premiul…

• Lolita October 20, 2009 Reply to

  El era un ochelarist lungan, chel, cu barba roşcovană şi mers veşnic legănat.(Eu ştiam că se clatină pe picioare pentru că e ameţit fără alcool,dar pe cine să intereseze ce ştiam eu?!)
  Şi tocmai cu el îmi fusese hărăzit să fac orele de pian, tocmai în preajma concursului! Frumoasa mea profesoară de până atunci plecase la un festival în Italia şi nu se mai întorsese. Fără să spună măcar o vorbă, fără să-mi mai dea apoi vreun semn de viaţă! Şi eu, care o iubisem atât de mult, care îi încredinţasem toate secretele, care o transformasem într-un idol! Pentru ea învăţasem cele mai grele piese şi câştigasem atâtea premii! La ce bun să mai merg la Şcoala de muzică, dacă ea nu mai era acolo? Aşa că ,aproape tot semestrul I n-am mai vrut nici măcar să mai deschid pianul, deşi ai mei m-au implorat, m-au ameninţat, m-au pedepsit…
  -Cât o s-o mai jeleşti pe domnişoara? Ajunge! au hotărât ei într-o bună zi. Vei merge din nou la Şcoala de muzică la clasa unui profesor nou, singurul care mai are un loc liber în grupă. Am aranjat cu directoarea, de luni faci pianul cu domnul Ivan.”Care se suie pe divan”, i-am completat în mintea mea şi în clipa aceea aş fi vrut să pot muri. Sau măcar să pot leşina. Ca să îi învăţ minte. După ce că proful ăsta arăta aşa anapoda, se mai numea şi Ivan!? Am redeschis, după atâta timp, pianul ale cărui clape fuseseră şterse de bunicul cu spirt zi de zi, ca să nu se pună praful şi să mă enervez, dacă mi-ar fi venit firesc, gândul cel bun, să cânt.Am apăsat pe pedală şi mi-am plimbat mâinile pe toată claviatura, încercând să încropesc un acompaniament pentru versurile care mi-au ţâşnit pur şi simplu din amărăciune şi din revoltă: “La ora de pian/ Ivan se suie pe divan,/Iar eu cânt la pian/Apoi plec pe maidan/Să cânt unui ţigan/Despre proful Ivan/Care la ora de pian/Se suie pe divan…”
  -Nu-i rău, am auzit o voce străină şi l-am zărit în prag(chiar pe…Ivan!). Continuă ,domnişoară !
  Ce să mai continui?! Mi-era aşa de ruşine! Digitaţia mea lăsa de dorit, acordurile improvizate nu erau tocmai cele mai potrivite, aveam o voce răguşită din cauza unei “cure” de îngheţată…(Că dacă tot nu mai trecusem pe la orele de instrument, la ce bun să mai fi trecut pe la cele de canto?…Ca urmare, la ce bun să-mi mai ocrotesc vocea, abţinându-mă de la îngheţată şi de la băuturi reci?) Cât despre textul impertinent care-mi trecuse prin cap… Să nu mai vorbim!…Mai spusese şi “domnişoară!” Fără nici o ironie în glas! Cum o fi ghicit că nu mai suport de mult să mi se adreseze cineva cu “fetiţo”, ”păpuşico”, “bombonico”, ”iubiţico”, ”mititico”?! Totuşi nu aveam de gând să mă dau bătută doar pentru atâta lucru, trebuia să mă menţin pe poziţii. Nu-mi promisesem eu mie însemi că nu-mi mai trebuie cântat la pian pentru nimic în lume? Că asta e pedeapsa mea pentru domnişoara profesoară care mă părăsise cu atâta nepăsare? Dacă ar şti ea pe ce mâini încăpusem! Oare s-ar întoarce?…
  Ivan şi-a întins două palme cât nişte cazmale pe deasupra umerilor mei, (să ajungă la clape mai bine) şi şi-a lăsat mâinile să mângâie claviatura. L-am simţit emanând nişte miresme în care se amestecau esenţe de brad, alcool şi fum de ţigară. Aş fi vrut să mă ridic de pe scaun, dar el se deşirase şi stătea gheboşat peste umerii mei, lăsându-şi degetele să alerge pe clape. Păreau nişte păienjeni luptându-se cu o dantură alb-neagră. Apoi deveneau nuferi peste ape alb-negre… Apoi se făceau fulgi de nea… Apoi diamante… Apoi îngeri…
  De sub degetele acelea răsăreau crini imperiali şi ţâşneau izvoare de apă vie, se auzeau paşii cetelor de cerbi şi ţipetele pescăruşilor legănate de valuri, cântecul sirenelor şi simfonia stropilor de ploaie…Am închis ochii şi-n minte mi-au venit cuvintele pe care obişnuia să mi le spună domnişoara profesoară, cu glasul atât de frumos şi de drag: ”Trebuie să mergi mai departe! Să nu renunţi!”
  -Dar ea a murit pentru mine, nu vreau să mai ştiu de ea, vreau să uit tot ce mi-a spus şi tot ce m-a învăţat! am izbucnit eu din toate puterile, stricând vraja ţesută de degetele lui Ivan.
  El s-a dat doi paşi înapoi şi, ca prin farmec, a scos din buzunarul ponosit al hainei un plic gros, pe care mi l-a întins exagerat de calm. Era o scrisoare de la ea. Erau câteva poze din care îmi zâmbeau ochii ei plini de taine. Îmi scria că se va întoarce peste doi ani, când i se va termina contractul încheiat cu opera din Milano. Că aşteaptă cu sufletul la gură rezultatele mele la concursul de interpretare din Bucureşti… Că… Doamne, dar concursul ăsta era peste doar trei săptămâni, iar eu n-aveam nici o piesă pregătită! Am izbucnit în lacrimi, dar Ivan m-a redus din nou la tăcere. De data asta mi-a întins o partitură: ”Nocturne”, de Fr.Chopin.
  Din acel moment până la concurs nu mai ştiu când a trecut timpul. Ştiu doar că nu m-am mai dezlipit de partitură, de pian şi de Ivan. Îmi amintesc doar că, după festivitatea de premiere, m-am întors acasă cu “Premiul de excelenţă”.
  Ai mei au pregătit o sticlă de şampanie, să-mi “ude” premiul .
  -Dar unde a dispărut domnul profesor? s-au întrebat ei, când să deschidă sticla. Unde e domnul Ivan?
  – Domnul Ivan se suie pe divan, am auzit din camera vecină glasul profesorului.
  Am deschis uşa: Profesorul se descălţase şi rămăsese în nişte şosete prin care-i ieşeau degetele picioarelor sfrijite. Sărea, fericit ca un copil, pe canapeaua cu saltele Relaxa din dormitorul bunicului. Adică pe divan.